Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IEȘIT DIN COMUN

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 48 pentru IEȘIT DIN COMUN.

GROZĂVENIE

... fam . ) 1. Faptul de a fi groaznic ; aspect groaznic , situație groaznică . 2. ( Concr . ) Lucru sau ființă înfricoșătoare . 3. Faptul de a ieși cu totul din comun prin calitățile sale ; însușirea unui lucru cu deosebite calități ; grozăvie . 4. ( Concr . ) Lucru sau ființă care întrunește calități deosebite , ieșite din comun

 

GROZĂVIE

... groaznic , de a inspira groază ; faptă , situație , întâmplare îngrozitoare ; oroare , urgie . 2. ( Concr . ) Lucru sau ființă îngrozitoare . 3. Faptul de a ieși cu totul din comun prin calitățile sale ; însușirea unui lucru cu deosebite calități ; grozăvenie . 4. ( Concr . ) Lucru sau ființă care întrunește calități deosebite , ieșite din comun

 

SINGULAR

... care se referă la un singur sau la un anumit exemplar dintr - o categorie ; individual ; care se deosebește de alți indivizi , de alte fenomene etc . din aceeași categorie prin anumite trăsături distincte , individuale ; care iese din comun în raport cu ceilalți indivizi , celelalte fenomene etc . din aceeași categorie ; care este singur , izolat printre sau față de indivizii din

 

SINGULARIZA

... SINGULARIZÁ , singularizez , vb . I . Tranz . și refl . A scoate sau a ieși în evidență ; a ( se ) deosebi , a ( se ) distinge printr - o trăsătură puțin obișnuită , ieșită din comun

 

SINGULARIZAT

... SINGULARIZÁT , - Ă , singularizați , - te , adj . Care este ieșit în evidență , ieșit din comun

 

CIUDAT

... CIUDÁT , - Ă , ciudați , - te , adj . Care iese din comun

 

DISTINS

... DISTÍNS , - Ă , distinși , - se , adj . 1. Care se remarcă prin însușirile sale , care iese din comun

 

EXCEPȚIONAL

... EXCEPȚIONÁL , - Ă , excepționali , - e , adj . 1. Care face , care constituie o excepție , care iese din comun

 

EXTRAORDINAR

... EXTRAORDINÁR , - Ă , extraordinari , - e , adj . 1. ( Adesea adverbial ) , Care este cu totul deosebit , care iese din comun ; neobișnuit , nemaipomenit , formidabil , excepțional ; ( despre oameni ) dotat cu calități deosebite , excepționale ; ( despre lucruri etc . ) foarte bun . 2. ( Despre legi , măsuri , funcții etc . ) Care depășește cadrul ...

 

EXTRAVAGANȚĂ

... EXTRAVAGÁNȚĂ , extravaganțe , s . f . Purtare , ținută , atitudine ieșite din comun

 

EXTRAVAGANT

... EXTRAVAGÁNT , - Ă , extravaganți , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Care caută cu orice preț să iasă din comun

 

   Următoarele >>>